O istorie a plantelor medicinale

Plantele medicinale au fost descoperite ?i utilizate în practicile medicinii tradi?ionale înc? din timpuri preistorice. Acestea sintetizeaz? sute de compu?i chimici pentru diferite func?ii, inclusiv pentru ap?rarea împotriva insectelor, ciupercilor, bolilor.  

Cele mai vechi înregistr?ri istorice ale ierburilor se reg?sesc în civiliza?ia sumerian?, unde sute de plante medicinale, inclusiv opiu, sunt listate pe tablete de lut. Papirusul Ebers din Egiptul antic, cca. 1550 î.Hr., descrie peste 850 de medicamente din plante. Medicul grec Dioscorides, care a lucrat în armata roman?, a documentat peste 1000 de re?ete pentru medicamente folosind peste 600 de plante medicinale în „De materia medica”, cca. 60 d.Hr.; acest lucru a pus bazele medicinii naturiste, veche ??de aproximativ 1500 de ani. Cercetarea medicamentelor folose?te etnobotanica pentru a c?uta substan?e farmacologice active în natur? ?i a descoperit în acest fel sute de compu?i utili. Acestea includ medicamentele comune aspirin?, digoxin?, chinin? ?i opiu. Compu?ii g?si?i în plante sunt de mai multe tipuri, dar cei mai mul?i sunt în patru clase biochimice majore: alcaloizi, glicozide, polifenoli ?i terpene.

Medicina tradi?ional? româneasc? are o istorie extrem de veche. Cuno?tin?ele dacice despre propriet??ile curative ale plantelor medicinale au fost documentate de Herodot, Hipocrate, Galen ?i Dioscoride. Trebuie subliniat faptul c? tehnologic chimic? modern? a confirmat propriet??ile terapeutice ale plantelor medicinale utilizate de daci. Mai interesant este c? dacii au folosit multe dintre aceste plante pentru diferite feluri de mâncare. Practic, pentru daci, mâncarea era medicament. Cercet?ri recente asupra unor plante medicinale române?ti au eviden?iat importan?a lor farmaceutic?. Se ?tie c?, în prezent, importan?a ?i dinamica cercet?rilor asupra plantelor medicinale este în cre?tere continu?. Motivul principal este nu numai eficien?a ridicat? a metaboli?ilor secundari în caz de boli grave (cancer, infec?ii virale, malarie etc.), ci ?i minimizarea efectelor secundare ale medicamentelor sintetice. 

În flora României exist? aproximativ 4000 de specii de plante, dintre care peste 20% sunt plante medicinale. Cercet?rile ?tiin?ifice au confirmat propriet??ile terapeutice a aproape 50% din plantele medicinale române?ti ?i aproximativ 25% plante sunt deja utilizate pentru a ob?ine produse botanice la scar? larg?.

Între poporul român ?i medicina tradi?ional?, a existat întotdeauna o leg?tur? foarte profund?. Practic, prin întreaga evolu?ie a românilor, ierburile vindec?toare au jucat un rol important. Civiliza?ia daco-getic? era considerat? societatea cea mai evoluat? la acea vreme din Europa. Cunoa?terea vast? a dacilor despre plantele vindec?toare a fost atestat? de mai multe personalit??i din acele vremuri (Herodot, Discorides, Tucidide, Pseudo-Apuleius, Ovidiu, Virgil etc.). Potrivit dacilor, corpul uman reprezint? un sistem energetic complex care men?ine corpul fizic.

Includerea diferitelor plante medicinale vindec?toare în dieta dacilor relev? din nou cuno?tin?ele profunde asupra principiilor active ale plantelor. Unele dintre cele mai utilizate plante medicinale vindec?toare în buc?t?ria dacic? ?i ulterior româneasc? sunt: nalba mare (Althaea officinalis), urzica (Urtica dioica L.), p?p?die (Taraxacum officinalis), p?r?lu?e (Bellis perennis), busuioc de câmp (Prunella vulgaris), cimbru (Thymus vulgaris L.), limba mielului (Boranga officinalis), brânca-ursului (Heracleum sphondylium) ?i iarb? gras? (Portulaca oleracea).

Compu?ii naturali sunt esen?iali pentru existen?a umanit??ii. Aceast? afirma?ie a fost demonstrat? de cele mai moderne cercet?ri care eviden?iaz? înc? o dat? propriet??ile curative particulare ale plantelor medicinale cunoscute ?i apreciate înc? din cele mai vechi timpuri.

Lasă un răspuns